Am citit recent - si imi cer scuze ca nu-mi amintesc sursa - ca atunci cand te hotarasti sa experimentezi Social Media trebuie sa stii exact ce stil de viata iti alegi. Daca vrei sa “traiesti” atmosfera de pub, Hi5 sau MySpace iti ofera o conversatie lejera: o barfa mica, o replica frivola. Daca esti genul mai “asezat”, Facebook pare sa creeze atmosfera de la un barbecue in curtea casei, cu familia si prietenii: adolescenti imprevizibili, unchi cu inclinatii intelectuate, bunici sfatosi, atmosfera spumoasa, dar decenta, presarata cu picanterii pe ici-colo. Si in sfarsit, LinkedIn unde nu ai ce cauta daca nu esti workaholic. Aici dai peste directori executivi, specialisti in marketing sau resurse umane, fiinte cu sange rece preocupati de SEO, CEO, ROI etc... Pare plictisitor, dar acesti oameni nu pierd timpul. Stiu exact ce menire au: sa faca bani.
Unde este locul educatiei in aceasta comunitate?
LinkedIn? Aici educatia antreprenoriala, marketing, resurse umane, IT este continua. Dar au sanse studentii, elevii de liceu sa se alature unui grup profesional? Nu!
Hi5, MySpace ? Cui ii arde de asa ceva?
Facebook manifesta o preocupare de a controla acest aspect prin lansarea de aplicatii, jocuri, bloguri educationale. Cat sunt de interesante aceste manifestari pentru comunitatea Facebook? Si cum sunt abordate? Cum isi selecteaza utilizatorii Facebook prietenii si pentru ce tip de pagina sau aplicatie devin fani? La prima vedere au prioritate prieteniile; cu cat grupul este mai mare, cu atat titularul paginii este mai interesant. Varietatea de interese, de gusturi, chiar de varste permite schimbul de informatie, ceea ce este benefic si stimuleaza intr-o oarecare masura educarea gusturilor pentru literatura, arta, stil de viata.
Cand isi pierd adolescentii interesul pentru un grup si inceteaza sa mai publice?
1. cand postarile devin intelectual-informative
2. cand volumul de informatie care vine spre ei ii copleseste si postarile se cer comentate cu mai mult decat: tnx, +o-, huiiiii!, e??, thnxxxxxxxx, sau doar Click pe Like.
Unii raman si raspund provocarii; duelul cu adultii ii incita. Comentariile sunt un bun exercitiu de stil, concizie, originalitate. Dispar insa narcisistii, care nemaifiind adulati pentru fotografiile pe care le propun atentiei grupului se simt tradati. Dar cati dintre tineri cauta informatie sau stiu ca se pot documenta cu incredere pe Facebook? De la teste de inteligenta, filosofie, recenzii de carti si filme de succes, poti gasi orice. Daca sunteti inca elevi sau studenti va recomand Veechi, sau Language Exchange. Veti descoperi cu siguranta informatie adusa la zi, veti exersa lectura in limba engleza si veti stabili contacte importante pentru orientarea voastra academica sau profesionala.
In loc de concluzie:
cateva motive pentru care educatori sau nu ar trebui sa incurajam cu tact participarea tinerilor si nu numai, pe site-urile sociale:
- participantii invata sa faca schimb de idei, sa fie toleranti, cooperanti, constienti ca de fapt toti castiga experienta si informatie
- vizitarea diferitelor bloguri ii face sa reflecteze
- citind si evaluand munca unui autor le este stimulata imaginatia
- pentru cei care au probleme de comunicare, implicarea pe site-rile sociale si bloguri ii va ajuta sa invete sa-si transpuna ideile in cuvinte
- in grup apare inevitabil competitia pozitiva, cea care ii motiveaza sa trimita mesaje si materiale de o tot mai buna calitate pentru ca sunt constienti ca sunt vazuti
- si nu in ultimul rand, prin tot ce publica isi construiesc brand-ul personal. Cei ce planuiesc evadarea spre alte tari pentru studii, trebuie sa stie ca multe universitati americane si angajatori au introdus deja evaluarea solicitantilor si prin aprecierea calitatii participarii acestora pe site-urile sociale.
In afara de cateva incercari romanesti putin popularizate nu am stiinta de un interes la nivel national de a uni profesori, studenti, profesionisti social media intr-un program coerent. Daca ma insel, astept replica. Sunt site-urile sociale folosite in scoala?
No comments:
Post a Comment